Definita cuvantului executoriu
EXECUTÓRIU, -IE adj. (jur.) care trebuie executat. ♦ formulă ĩe = formalitate necesară pentru executarea unei hotărâri judecătorești; titlu ~ = act investit cu formulă executorie. (< fr. exécutoire, lat. exsecutorius)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu executoriu
ALÚVIU s.n. Holocen. [Pron. -viu. / < lat., fr. alluvium]. Vezi definitia »
DESERVÍCIU, deservicii, s. n. Faptă neconvenabilă, dezavantajoasă; contraserviciu (2). – Des1- + serviciu. Vezi definitia »
CÍAȚIU, ciații, s. n. (Bot.) Inflorescență reprezentând o grupare de mai multe flori bărbătești și fără înveliș, cu o singură floare femeiască. [Pr.: ci-a-] – Din lat. ciatium. Vezi definitia »
rachiu; bautura Vezi definitia »
solilócviu / solilóc (livr.) s. n., pl. solilócvii / solilócuri Vezi definitia »