DOMINÁNT, -Ă I. adj. care domină; preponderent. ◊ specific, caracteristic; dominator. II. s. f. 1. parte, trăsătură caracteristică, fundamentală. ◊ nuanță coloristică sau culoare în exces într-o imagine cinematografică, un diapozitiv sau o fotografie în culori. 2. (muz.) treapta a cincea a unei game diatomice; acord pe această treaptă. 3. focar de excitație puternică, precumpănitor la un moment dat, în activitatea nervoasă superioară. 4. (biol.; despre un taxon) cu cel mai mare număr de indivizi dintr-o fito- sau zoocenoză. (< fr. dominant) Vezi definitia »

OSCILÁNT, -Ă, oscilanți, -te, adj. Care oscilează. ♦ Fig. Șovăitor, ezitant; fluctuant. – Din fr. oscillant. Vezi definitia »

PULVERULÉNT, -Ă adj. (Despre corpuri) Care se prezintă în formă de pulbere, de praf fin. [Cf. fr. pulvérulent, lat. pulverulentus]. Vezi definitia »

ADVÉNT s.n. 1. (La catolici) Perioadă de patru săptămâni dinaintea Crăciunului. 2. Fiecare din cele patru duminici care preced Crăciunul. (< germ. Advent, lat. adventus) Vezi definitia »

EURIBIÓNT s. n. organism cu rezistență mare față de variațiile factorilor de mediu. (< fr. eurybionte) Vezi definitia »