HORTIVITICULTÚRĂ s. f. Domeniu al agronomiei consacrat studiului cultivării pomilor fructiferi și viței de vie. – Horti[cultură] + viticultură. Vezi definitia »

MARMÍTĂ s.f. 1. Vas mare cu două torți, cu care se transportă hrana (mai ales în armată). 2. (Geol.) Scobitură circulară sau ovală săpată în roca dură a unui râu. [< fr. marmite]. Vezi definitia »

gléznă (glézne), s. f. – Parte a piciorului care cuprinde articulația tibiei cu tarsul. – Mr. gleznă. Sl. glezĭnŭ (Miklosich, Lexicon, 129; Cihac, II, 121; Conev 89; Iordan, Dift., 258), cf. sb., cr. gležanĭ, slov. gležen, pol. glozna, rus. glezna. Cuvînt comun (ALR, I, 59). Vezi definitia »

CANÍSĂ s. f. crescătorie de câini. (după fr. caniche) Vezi definitia »

PARAFÍZĂ s.f. Puf, perișori care acoperă organele de reproducere la mușchi și la unele alge și ciuperci. [< fr. paraphyse]. Vezi definitia »