ALOMÓRF s.n. 1. Fiecare dintre formele distincte (cristaline) ale aceleiași substanțe; substanță cu mai multe forme. 2. (Lingv.) Una sau mai multe forme ale aceluiași morfem al unei limbi. [Pl. -fe. / < fr. allomorphe, engl. allomorph, cf. gr. allos – altul, morphe – formă, sau fr., engl. morpheme]. Vezi definitia »

HIGROMÓRF, -Ă adj. (despre plante) adaptat la umezeală. (< fr. hygromorphe) Vezi definitia »

alomórf s. n., pl. alomórfe Vezi definitia »

IZOPOLIMÓRF, -Ă adj. (Despre substanțe) Care prezintă izopolimorfism. [Var. isopolimorf, -ă adj. / cf. gr. isos – egal, polys – multiplu, morphe – formă]. Vezi definitia »

ALOTRIOMÓRF, -Ă adj. (despre minerale) care nu are formă proprie, ci o ia pe aceea a cavității unde se află. (< germ. allotriomorph) Vezi definitia »