BEGHÍNĂ s. f. călugăriță văduvă sau celibatară, din evul mediu, care, fără a fi pronunțat un jurământ, trăia în mănăstire, constituind confrerii caritative. (< fr. béguine) Vezi definitia »

TRIBROMÚRĂ s. f. compus chimic care conține trei atomi de brom în moleculă. (< fr. tribromure) Vezi definitia »

CÚRSĂ², curse, s. f. 1. Dispozitiv de diferite forme pentru prinderea animalelor sălbatice; teren anume pregătit pentru ca animalul care pășește în limitele lui să fie prins; capcană. 2. Fig. Mijloc viclean pentru a prinde pe cineva spre a-l demasca sau pentru a-i face rău; uneltire, manevră. ◊ Expr. A întinde (sau a pune) cuiva o cursă (sau cursa) = a căuta să ademenească pe cineva pentru a-l prinde sau pentru a-l da de gol. A atrage (pe cineva) în cursă = a momi, a ademeni, a ispiti. A cădea (sau a se prinde) în cursă = a intra într-o mare încurcătură. – Cf. alb. kurthë. Vezi definitia »

socrișoáră, socrișoáre, s.f. (înv.) soacră, socrioară, socriță, socruluță. Vezi definitia »

líră (líre), s. f. – Monedă turcă și apoi italiană. – Var. rilă. – Mr., megl. liră. It. lira (sec. XIX). E dubletul lui livră, s. f. (monedă și greutate), din fr. livre. Cf. litră. Vezi definitia »