INCENDIÁ, incendiez, vb. I. Tranz. A da foc, a provoca un incendiu (cu scopul de a distruge). ♦ Fig. A ațâța la război, la revoltă, a îndemna la acțiuni violente. [Pr.: -di-a] – Din fr. incendier. Vezi definitia »

INTELIGHÉNȚIA s. f. 1. (Ant., sec. XIX, în Rusia țaristă) Avangardă intelectuală care milita în favoarea reformelor politico-sociale. 2. (P. ext.) Grup de intelectuali (dintr-o țară sau dintr-un colectiv), care formează elita sau avangarda (artistică, socială sau politică). (cf. fr. intelligentsia, intelligentzia, engl. intelligentsia = intelectuali de elită sau de avangardă, germ. Intelligenzija < împrum. din rus. intellighenția = clasa intelectualilor reformatori din Rusia țaristă de la sf. sec. al XIX-lea < lat. intelligentia = înțelegere) [TLF, MW] Vezi definitia »

ATROFIÁ vb. I. refl. A-și pierde vitalitatea, vigoarea; (despre țesuturi, organe) a se închirci. [Pron. -fi-a., p.i. -iez, 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. atrophier]. Vezi definitia »

OFICIÁ vb. tr. 1. a celebra o slujbă religioasă. 2. a săvârși un act public sau privat (o căsătorie). (< fr. officier, lat. officiare) Vezi definitia »

BIGNÓNIA s. f. arbore decorativ cu frunze foarte mari, în formă de inimă și flori albe. (< fr. bignonia) Vezi definitia »