HELIOGRAFÍE s. f. 1. Reproducere în mai multe exemplare a unei imagini cu ajutorul heliografului. 2. Procedeu de tipar care folosește clișee pe plăci de cupru obținute pe cale fotochimică și acoperite cu un strat de granule foarte fine de asfalt. ♦ (Înv.) Heliogravură (1). 3. (Rar) Descriere a Soarelui. [Pr.: -li-o-] – Din fr. héliographie. Vezi definitia »

ANTROPOPSIHOLOGÍE s. f. știință care studiază creațiile și tradițiile populare. (< antropo- + psihologie) Vezi definitia »

STALAGMOMETRÍE s.f. Determinare a concentrațiilor anumitor soluții, determinând numărul de picături pe care îl formează un volum dat dintr-un lichid care curge printr-un tub capilar. [Gen. -iei. / < fr. stalagmométrie, cf. gr. stalagmos – picătură, metron – măsură]. Vezi definitia »

ARHIVOLOGÍE s. f. ramură a arhivisticii care studiază istoria arhivelor și a fondurilor arhivistice. (< arhivă + -logie) Vezi definitia »

FOCOMETRÍE s. f. (Fiz.) Capitol al opticii care se ocupă cu determinarea distanței focale a sistemelor optice. – Din fr. focométrie. Vezi definitia »