ABROGATÍV, -Ă adj. Care urmărește abrogarea (a ceva). [< fr. abrogatif]. Vezi definitia »

DISTRIBUTÍV, -Ă, distributivi, -e, adj. 1. (În sintagmele) Numeral distributiv = numeral care arată repartizarea obiectelor în grupuri exprimate numeric. Atenție distributivă = atenție care poate fi îndreptată în mai multe direcții în același timp; atenție dispersată. 2. Caracterizat prin distributivitate. – Din fr. distributif, lat. distributivus. Vezi definitia »

EXTENSÍV, -Ă adj. 1. care produce extensiune; bazat pe cantitate, pe spațiu. ♦ cultură ~ă = sistem de cultivare a pământului în care creșterea producției agricole se obține numai prin extinderea suprafețelor cultivate. 2. (fiz.) care (se) poate extinde. (< fr. extensif, lat. extensivus) Vezi definitia »

AUTOEDUCÁTIV, -Ă adj. referitor la autoeducație. (< it. autoeducativo) Vezi definitia »

REGENERATÍV, -Ă adj. Care are proprietatea de a regenera; regenerator. [< fr. régénératif]. Vezi definitia »