ușór (ușoáră), adj. – 1. Cu greutate mică. – 2. Iute, sprinten, vioi. – 3. Neînsemnat, nesemnificativ. – 4. Superficial, fără consistență. – 5. Inconstant, schimbător. – 6. Lasciv. – 7. Facil, factibil, lesne de făcut. – 8. (Adv.) În mod lejer, facil. – Var. ușure, înv. i(u)șor. Mr. li(c)șor, megl. licșor. Lat. lĕvis (Pascu, Beiträge, 12; Tiktin; REW 5004; Skok, ZRPh., LIV, 181). Der. nu este simplă. Se poate presupune un rezultat rom. *lieu (cf. it. lieve, prov. leu), cu suf. -șor. – Der. ușura, vb. (a face mai ușor; a scădea din greutate; a calma, a seda, a liniști); ușurătate, s. f. (lejeritate, nesocotință; facilitate), înv.; ușuratic (var. ușuratec), adj. (nesocotit, inconstant); ușurel, adj. (mai ușor; adv., încet, cu calm); ușurime, s. f. (ușurință, agilitate; nesocotință, inconstanță); ușurință, s. f. (înv., înviorare; facilitate, nesocotință). Vezi definitia »

SILENȚIATÓR s.n. Amortizor de zgomot la motoarele cu explozie. [Pron. -ți-a-. / < it. silenziatore]. Vezi definitia »

DEZINHIBATÓR s. m. substanță psihotropă care poate produce dezinhibiție. (< dezinhiba + -tor) Vezi definitia »

DEFECATÓR, defecatoare, s. n. Aparat pentru limpezirea lichidelor. – Din fr. défécateur. Vezi definitia »

netrecătór, netrecătoáre, adj. (înv.; despre drumuri, locuri) care nu poate fi străbătut. Vezi definitia »