PALMARÉS s.n. Listă în care se înscriu victoriile sportive, succesele literare obținute de cineva. [Pl. -suri. / < fr. palmarès, cf. lat. palma – frunză de palmier, simbol al victoriei]. Vezi definitia »

CÓRTES s. n. 1. (În evul mediu, în Spania și Portugalia) Organe reprezentative pe stări. 2. Denumire a parlamentului în Portugalia (până în 1911) și în Spania. – Cuv. sp. Vezi definitia »

alés¹ adj. m., s. m., pl. aléși; adj. f., s. f. aleásă, pl. alése Vezi definitia »

BRUXELLES [brüsél] (flam. BRUSSEL), cap. Belgiei, situată în centrul țării, pe un canal navigabil; 2,4 mil. loc. (1987, cu suburbiile Anderlecht, Ixelles, Molenbeek-St. Jean, Saint-Gilles, Schaerbeek, Uccle și Forest). Mare port fluvio-maritim. Nod de comunicații. Aeroport internațional (Zavanthem). Al doilea centru ind. al țării; mecanică de precizie, autoturisme, aparataj electrotehnic, constr. de mașini și utilaje, locomotive, conf., țesături, dantele, marochinărie, produse chimice (coloranți, medicamente, cauciuc) și alim. Centru comercial și financiar. Universitate (1834). Academie de științe, litere și arte (1772). Monumente: catedrala Sainte Gudule (sec. 13), Porte de Hal (sec. 14), primăria (sec. 15), Palatul Regal (sec. 18). Muzee. Parcul Expoziției Mondiale (1958). Menționat documentar pentru prima oară în sec. 11. Centru al Revoluției belgiene (1830), după victoria căreia a devenit capitală a Regatului belgian. Ocupat de trupelel germane (1914-1918 și 1940-1944). Sediul NATO și al Comunității Economice Europene. Locul mai multor conferințe internaționale. Tratatul de la B., pact militar și economic, încheiat în 1948, între Belgia, Franța, Luxemburg, Marea Britanie și Olanda (cunoscut sub denumirea de Uniunea Occidentală); stă la baza creării, prin acordurile de la Paris din 1954, cu participarea R.F.G. și Italiei, a Uniunii Europene Occidentale. Vezi definitia »

proces de insusire a obiceiurilor si a traditiilor locuitoriilor din imperiul roman Vezi definitia »