Definita cuvantului expuncțiune
EXPUNCȚIÚNE s. f. (filol.) terminare, încheiere. ◊ marcare printr-un punct (deasupra sau dedesubtul unei litere, unui cuvânt etc.) a unei anulări; scoatere a unor cuvinte, litere dintr-un text. (< fr. exponction, lat. expunctio)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu expuncțiune
LEZIÚNE, leziuni, s. f. Rană (căpătată prin lovire, rănire etc. sau ca urmare a unei boli). [Pr.: -zi-u-] – Din fr. lésion, lat. laesio, -onis. Vezi definitia »
MEDICAȚIÚNE s.f. v. medicație. Vezi definitia »
INVENȚIÚNE s.f. 1. (Muz.) Fantezie, improvizație cu caracter polifonic; piesă instrumentală, de obicei pentru pian, cuprinzând două sau trei linii melodice, în care se folosesc procedeele polifonice. 2. V. invenție. [Pron. -ți-u-. / cf. it. invenzione, fr. invention]. Vezi definitia »
CINE1- Element prim de compunere savantă care are semnificația „mișcare”, „de mișcare”, „în legătură cu mișcarea”. [Var. cinem-, cinemat-, cinemato-, cinemo-. / < fr. cine- < gr. kinema – mișcare]. Vezi definitia »
ASPERSIÚNE s. f. Stropire a unei culturi agricole cu aspersorul. [Pr.: -si-u-] – Din fr. aspersion, lat. aspersio, -onis. Vezi definitia »