cocál (-le), s. n. – Os, os lung. Țig. kokalo (Graur 141); din ngr. ϰόϰϰαλον, cf. bg. kokal. – Der. cocîlcă, s. f. (persoană zdravănă și puternică); cocîrlos, adj. (osos, ciolănos). Vezi definitia »

CANONIÁL, -Ă, canoniali, adj. (Rar) Canonic². [Pr.: -ni-al] – Din fr. canonial. Vezi definitia »

TEMPORÁL¹, temporale, s. n. Os pereche așezat de o parte și de alta a cutiei craniene, în regiunea tâmplelor, fiind cuprins între occipital, parietal și sfenoid, de forma unei scoici rotunjite, cu trei prelungiri pe care sunt inserați mușchii gâtului. ♦ (Adjectival) Os temporal. ♦ (Adjectival) Care aparține regiunii tâmplelor, privitor la această regiune. – Din fr. temporal. Vezi definitia »

PESTILENȚIÁL, -Ă adj. 1. care are caracterul pestei. 2. care poate infecta cu pestă; pestilent. 3. (fig.) infect, dezgustător. (< fr. pestilentiel) Vezi definitia »

MENSUÁL, -Ă adj. lunar (2). (< fr. mensuel, lat. mensualis) Vezi definitia »