Definita cuvantului miaun
MIÁUN, miaune, s. n. Mieunat. [Pr.: mia-un] – Din mieuna (derivat regresiv).

Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu miaun
BĂRZĂÚN, bărzăuni, s. m. (Entom.) 1. Bondar. 2. Gărgăun. – Formație onomatopeică. Vezi definitia »
săpún (săpúnuri), s. n. – Produs obținut prin saponificarea acizilor grași sau a grăsimilor. – Var. Mold., Banat săpon. Mr. săpune, megl. săpun, istr. sapun. Lat. sapōnem, direct (Pușcariu 1515; REW 7589), sau prin sl. sapunŭ (Densusianu, Rom., XXXIII, 235), ngr. σαποῦνι (Candrea) sau it. sapone (Tiktin). Der. directă este probabilă, judecînd observațiile, nu întru totul sigure, ale lui Tiktin și Graur, BL, V, 112; natural că prezența cuvîntului în toate idiomurile îngreunează diferențierea proveniențelor distincte (istr. este totuși din sb., cr., slov. sapun; var. reprezintă mag. szoppan, cf. Gáldi, Dict., 160). Domaschke 127 soluționa dificultățile afirmînd că este vorba de un cuvînt „balcanic”. Originea rom. a bg. sapun (Capidan, Raporturile, 211) nu pare evidentă. Der. săpunar, s. m. (producător și vînzător de săpun); săpunărie, s. f. (fabrică sau atelier de săpun); săpunărit, s. n. (impozit pe fabricile și pe comerțul cu săpun la începuturile sec. XIX); săpuni, vb. (a da cu săpun); săpuneală, s. f. (săpunire, clăbuc; dojană, ceartă); săpunel (var. săpunariță), s. n. (ciulin, văcăriță, Saponaria officinalis); săpunel, s. n. (supozitor); săpunit, s. n. (săpunire); săpunos, adj. (păstos, care are consistența săpunului); săpungiu, s. m. (înv., săpunar). – Der. neol. saponifica, vb., din fr. saponifier. Vezi definitia »
ALAÚN s.m. Sare a sulfatului de aluminiu cu diferite elemente bazice; (p. restr.) sulfat dublu de aluminiu și potasiu; piatră-acră. [Pron. -la-un. / < germ. Alaun]. Vezi definitia »
Un metal, de obicei aluminiu, care a fost acoperit cu un invelis protector sau decorativ de oxid, printr-un proces de conversie electrochimicala. Procesul de anodizare afecteaza suprafata la fel ca interiorul metalului. Partile anodizate sunt durabile, nu isi pierd lustrul, rezista abraziunilor si isi mentin aparenta pentru o perioada lunga de timp Vezi definitia »
BEHISTUN, oraș antic în N Iranului, în masivul Zagros din prov. Luristan. Celebru prin reliefurile săpate în stîncă din ordinul regelui persan Darius I (516 î. Hr.), care glorificau victoria asupra uzurpatorului Guamatā. Sculpturile sînt însoțite de inscripții cuneiforme în trei lb.: persană, babiloneană și elamită. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z