BICLORÚRĂ, bicloruri, s.f. Sare a acidului clorhidric. Vezi definitia »

oșteáză, oștéze, s.f. (reg.) 1. cartier al unui oraș, mahala. 2. grup de case la marginea satului. Vezi definitia »

MORGANÁTICĂ adj. căsătorie ~ = căsătorie între un bărbat dintr-o familie monarhică sau princiară și o femeie de o condiție socială inferioară. (< fr. morganatique, lat. morganaticus) Vezi definitia »

PÍCOLIȚĂ, picolițe, s. f. Fată (sau femeie) care servește într-un restaurant ca ajutoare a chelnerului. – Picol + suf. -iță. Vezi definitia »

fótă (fóte), s. f. – 1. (Înv.) Șorț. – 2. Fustă. – 3. Prosop. – Mr. fotă. Tc. fota „prosop de baie care se încinge la brîu” (definit astfel de Diego Galán, Viajes, p. 110; Șeineanu, II, 174; Meyer 111; Lokotsch 622), cf. ngr. φουτᾶς, alb. futë, bg., sb. futa, port. fota (Eguilaz 400), it. futa (Battisti, III, 1741). Este fusta tipică portului țărănesc, formată dintr-un dreptunghi de stofă cu care se înconjoară trupul. Este dublet al lui fotaz, s. n. (înv., valtrap), din ngr. (după Bogrea, Dacor., III, 730, din tc. cotaz „podoabă”). Din rom. provine rut. fota, fotka (Mikoosich, Wander., 10; Candrea, Elemente, 402; Berneker 287). Vezi definitia »