ibrictár, ibrictári, s.m. (înv.) slujbașul Curții fanariote care prezenta domnului ibricul de spălat mâinile. Vezi definitia »

MĂMĂLIGAR, mămăligari, s. m. 1. Persoană care mănâncă multă mămăligă. ♦ Epitet depreciativ folosit (în trecut) la adresa țăranilor. 2. Epitet depreciativ pentru un om lipsit de personalitate și de energie. – Mămăligă + suf. -ar. Vezi definitia »

MOLECULÁR, -Ă, moleculari, -e, adj. Care aparține moleculei, privitor la moleculă; de natura moleculei. ◊ Greutate moleculară = număr egal cu suma greutăților atomice ale atomilor care compun o moleculă. – Din fr. moléculaire. Vezi definitia »

NECESÁR, -Ă I. adj. care nu poate lipsi; trebuincios, indispensabil. ♦ strictul ~ = cantitatea minimă din ceva, indispensabilă pentru un anumit scop. II. s. n. ceea ce este absolut trebuincios pentru ceva. (< fr. nécessaire, lat. necessarius) Vezi definitia »

CVADRICENTENÁR, -Ă I. adj. care durează de patru sute de ani. II. s. n. al patrulea centenar. (< cvadri- + centenar) Vezi definitia »