VERBÁL, -Ă, verbali, -e, adj. 1. Care se face, se transmite, se comunică prin viu grai, din gură în gură; care caracterizează graiul viu, vorbirea; oral. 2. Care aparține verbului (1), privitor la verb, de verb. ◊ Flexiune verbală = conjugare (2). – Din fr. verbal, lat. verbalis. Vezi definitia »

CONCOIDÁL, -Ă, concoidali, -e, adj. (Mat.) De concoidă. [Pr.: -co-i-] – Din fr. conchoïde. Vezi definitia »

INFERNÁL, -Ă, infernali, -e, adj. De infern, din infern; drăcesc, diabolic. ◊ Mașină infernală = bombă cu mecanism de ceasornic, folosită de teroriști pentru a săvârși atentate. ♦ Fig. Înspăimântător, groaznic, teribil. – Din fr. infernal, lat. infernalis. Vezi definitia »

ARENÁL s.n. (Geol.) Teritoriu de șes, lipsit de vegetație, din preajma unui vulcan. [< it. arenale]. Vezi definitia »

CVADRIDIMENSIONÁL, -Ă adj. (Rar) Cu patru dimensiuni. [pron. -si-o-, var. cuadridimensional, -ă adj. / cf. it. quadridimensionale, lat. quadri- – patru]. Vezi definitia »