DOMINÁNT, -Ă I. adj. care domină; preponderent. ◊ specific, caracteristic; dominator. II. s. f. 1. parte, trăsătură caracteristică, fundamentală. ◊ nuanță coloristică sau culoare în exces într-o imagine cinematografică, un diapozitiv sau o fotografie în culori. 2. (muz.) treapta a cincea a unei game diatomice; acord pe această treaptă. 3. focar de excitație puternică, precumpănitor la un moment dat, în activitatea nervoasă superioară. 4. (biol.; despre un taxon) cu cel mai mare număr de indivizi dintr-o fito- sau zoocenoză. (< fr. dominant) Vezi definitia »

METALESCÉNT, -Ă adj. de culoarea și luciul metalului. (< fr. métallescent) Vezi definitia »

GEOMÁNT, -Ă s. m. f. cel care practică geomanția. (< it. geomante) Vezi definitia »

DISPARÉNT, -Ă adj. Pe cale de dispariție. [< dispărea, după aparent]. Vezi definitia »

scont (-turi), s. n. – Reducere, scăzămînt. – Mr. scondu. It. sconto, parțial prin intermediul germ. Skonto. – Der. sconta, vb. (a efectua un scont, a conta). Vezi definitia »