MÉȘTERIȚĂ, meșterițe, s. f. 1. (Pop.) Femeie sau, p. gener., ființă talentată, pricepută, îndemânatică. 2. (Pop.; adesea adjectival) Femeie care știe să descânte, să facă farmece, vrăji. 3. (Rar) Femeie care practică o meserie. ♦ Soția unui meșter. [Acc. și: meșteríță] – Meșter + suf. -iță. Vezi definitia »

PNEUMOCONIÓZĂ s.f. Boală constând în leziuni pulmonare provocate de inhalarea prafului de cărbune, de metale etc. [Pron. pne-u-... -ni-o-. [< fr. pneumoconiose, cf. gr. pneumon – plămân, konis – praf]. Vezi definitia »

FEREÁSTĂ s.f. (= fereastră) Vezi definitia »

DIFLUÉNȚĂ, difluențe, s. f. Împărțire a cursului unei ape curgătoare în două brațe, la vărsarea ei în altă apă curgătoare. [Pr.: -flu-en-] – Din fr. diffluence. Vezi definitia »

hárvă, hárve, s.f. (reg., înv.) vie. Vezi definitia »