ESÉNȚĂ s.f. 1. Ceea ce este principalul din obiecte și din fenomene, totalitatea celor mai profunde și stabile însușiri și relații ale obiectelor și proceselor, ceea ce face ca un lucru, o ființă să fie ceea ce este, constituind natura lui. 2. Lichid volatil care se extrage din plante sau din anumite substanțe. ♦ Substanță concentrată care, diluată, dă un produs alimentar. 3. Specie de arbori care alcătuiesc arboretul principal dintr-o pădure. ♦ Varietate de lemn. [< lat. essentia < esse a fi, cf. it. essenza, fr. essence]. Vezi definitia »

ERGOGRÁMĂ s.f. Diagramă obținută la ergograf. [< ergo- + -gramă]. Vezi definitia »

nevăstúță, nevăstúțe, s.f. (pop.) nevestică. Vezi definitia »

țíglă, țígle, s.f. (pop.) 1. frigare de lemn sau de fier alcătuită dintr-un băț ascuțit. 2. băț despicat la un cap pentru prins raci. Vezi definitia »

păgânitúră, păgânitúri, s.f. (înv.) păcat, greșeală gravă, infamie, ticăloșie, mișelie, mârșăvie. Vezi definitia »