convént, convénturi, s.n. (înv.) 1. adunare. 2. mânăstire. Vezi definitia »

TANGÉNT, -Ă I. adj. (despre drepte, plane) care atinge într-un singur punct o linie, o suprafață sau o altă figură geometrică, fără a o tăia. II. s. f. 1. dreaptă care atinge o curbă într-un singur punct. 2. funcție trigonometrică, câtul dintre sinus și cosinus. ♦ (fig.) în (sau prin) ~ = tangențial. (< fr. tangent/e/, lat. tangens) Vezi definitia »

CONSERVÁNT, -Ă I. adj. care conservă; conservativ. II. s. m. substanță antiseptică, pentru conservarea unor produse alimentare. (< fr. conservant) Vezi definitia »

SUBSECVÉNT, -Ă adj. 1. care urmează, care vine după...; (p. ext.) care decurge din... 2. (despre un curs de apă, o depresiune) dezvoltat la piciorul unui relief monoclinal, perpendicular pe direcția de înclinare a straturilor. (< fr. subséquent, lat. subsequens) Vezi definitia »

DEZINCRUSTÁNT s. n. substanță care se folosește la dezincrustare. (< fr. désincrustant) Vezi definitia »