AGROZOOTÉHNIC, -Ă, agrozootehnici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Agrozootehnie. 2. Adj. Care ține de agrozootehnie, privitor la agrozootehnie. [Pr.: -zo-o] – Din (1) rus. agrotehnika, (2) agro- + zootehnic (după rus. agrozootehniceskii). Vezi definitia »

INTERVOCÁLIC, -Ă adj. între, dintre două vocale. (< fr. intervocalique) Vezi definitia »

CROMÁTIC, -Ă adj. 1. Referitor la culori, la colorit. ◊ Aberație cromatică = defect al imaginilor produse de lentile, constând în formarea de irizații pe marginea imaginilor. 2. (Muz.; despre tonuri) Care se succedă în semitonuri consecutive. ◊ Semiton cromatic = semiton format din două trepte cu aceeași denumire; gamă cromatică = gama compusă din semitonuri cromatice. [< it. cromatico, fr. chromatique]. Vezi definitia »

CORÍNTIC, -Ă adj. din Corint; corintian. ♦ ordin ~ = ordin arhitectonic din Grecia antică caracterizat prin coloane zvelte decorate cu caneluri, cu capitelul înalt, împodobit cu sculpturi reprezentând frunze de acantă în volută. (< germ. korinthisch) Vezi definitia »

BIOGENÉTIC, -Ă, biogenetici, -ce, adj. Care se referă la biogeneză, care aparține biogenezei. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. biogénétique. Vezi definitia »