BUIMĂCÍ, buimăcesc, vb. IV. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină buimac. – Din buimac. Vezi definitia »

zgârci¹ s. n., pl. zg'ârciuri Vezi definitia »

BOLBÓCI, s.m.pl. 1. Denumire populara de loc în munții Bucegi, Leaota, între Zãnoga si Padina, în drum spre Mânãstirea Peștera. Vezi definitia »

scârbici s. n. sg. (glum.) serviciu. Vezi definitia »

călîci (-iuri), s. n. (Înv.) Spadă. Se spunea mai ales despre spada pe care sultanul obișnuia s-o dăruiască domnitorilor, ca semn al învestirii. – Var. calîci. Tc. kiliç (Șeineanu, III, 25; Lokotsch 1040). Vezi definitia »