PIUÁR, piuari, s. m. Persoană care posedă, conduce sau îngrijește o piuă (1); muncitor care lucrează la o piuă. [Pr.: pi-uar] – Piuă + suf. -ar. Vezi definitia »

ALVEOLÁR, -Ă, alveolari, -e, adj. 1. Care aparține alveolelor dentare, referitor la alveole. ◊ Consoană alveolară (și substantivat, f.) = consoană articulată cu limba la nivelul alveolelor dinților de sus. 2. Care are alveole (2). [Pr.: -ve-o-] – Din fr. alvéolaire. Vezi definitia »

FUMUÁR s. n. v. fumoar. Vezi definitia »

CIRCUMSELENÁR, -Ă, circumselenari, -e, adj. Circumlunar. – Circum[terestru] + selenar. Vezi definitia »

REALGÁR s.n. Sulfură naturală de arsen. [< fr. réalgar]. Vezi definitia »