MANUELÍN adj. n. Stil manuelin = stil dezvoltat în arta și arhitectura portugheză de la sfârșitul sec. XV și începutul sec. XVI și care ajunge la apogeu în timpul domniei lui Emanuel I, caracterizat prin bogăția sculpturii ornamentale plasată pe structuri gotice, cu influențe romane, maure și orientale. [< fr. manuélin]. Vezi definitia »

ANÍN s. m. v. arin. Vezi definitia »

PLATIRÍN, platirine, s. n. (La pl.) Grup de maimuțe cu nasul lățit și turtit, originare din America de Sud și Centrală; (la sg.) maimuță din acest grup. – Din engl. platyrrhina. Vezi definitia »

BAUHIN [boẽ], Gaspard (1560-1624), botanist și anatomist elvețian. A descris peste 6.000 de specii de plante, stabilind sinonimiile și folosind, printre primii, o nomenclatură binară. Vezi definitia »

CĂLÍN, călini, s. m. Arbust sălbatic cu frunze lobate, opuse, cu flori albe și cu fructe roșii, zemoase, necomestibile, în formă de ciorchini (Viburnum opulus). - Din călină (derivat regresiv). Vezi definitia »