FRONTIÉRĂ s. f. 1. linie naturală sau convențională care delimitează teritoriul unui stat; graniță. 2. (fig.) limită. 3. (mat.) mulțime de elemente care limitează un domeniu. (< fr. frontière) Vezi definitia »

BUCÓLICĂ s.f. Poezie pastorală; eglogă, idilă. [Pl. -ce. / < lat. bucolica, cf. fr. bucolique, gr. boukolikos – pastoral]. Vezi definitia »

CHEMOSINTÉZĂ s.f. Sintetizare a substanțelor organice cu ajutorul energiei chimice provenite din oxidarea substanțelor minerale; chimiosinteză. [< germ. Chemosynthese]. Vezi definitia »

șurubăreásă, șurubărése, s.f. (reg.) femeie care recurge la șiretlicuri; șurubariță. Vezi definitia »

PODÚȘCĂ, poduște, s. f. (Înv.) Canal de scurgere a unei ape, folosit adesea pentru irigații. – Pod + suf. -ușcă. Vezi definitia »