SPETEÁZĂ, speteze, s. f. 1. Parte mai înaltă a unui scaun, fotoliu etc., de care își reazămă spatele cel care șade; spătar¹, rezemătoare. 2. Bucată de scândură îngustă care servește ca element de sprijin sau de legătură între diverse părți ale unei construcții sau ale unui obiect: a) fiecare dintre aripile morii de vânt; b) fiecare dintre stinghiile care unesc obezile de la roata morii de apă; c) fiecare dintre piesele de lemn care leagă carâmbii loitrelor de la car; d) bucată de lemn care unește cele două coarne ale plugului; e) scândură cu care se ridică firele de urzeală când se țese cu alesături; f) fiecare dintre cele două brațe ale vatalelor la războiul de țesut; g) fiecare dintre scândurelele care alcătuiesc scheletul zmeului cu care se joacă copiii și care se fixează pe o coală de hârtie; h) fiecare dintre stinghiile care alcătuiesc scheletul stelei cu care colindă copiii și pe care se fixează hârtia și ornamentele. – Spată + suf. -ează. Vezi definitia »

zebereálă (înv.) s. f., g.-d. art. zeberélii; pl. zeberéli Vezi definitia »

PROTÓMĂ s.f. Figurină în formă de cap de animal sau de om, formând un ornament al unui obiect metalic sau ceramic. [Cf. fr. protomé]. Vezi definitia »

APOCALÍPSĂ s. f. v. apocalips. Vezi definitia »

CORDÍTĂ² s. f. inflamație a coardelor vocale. (< fr. chordite) Vezi definitia »