OÁCACA interj. v. oac. Vezi definitia »

RAMIFICÁ, pers. 3 ramífică, vb. I. Refl. (Despre arbore, artere de circulație etc.) A se despărți în două sau în mai multe ramuri. – Din lat. ramificare, fr. ramifier. Vezi definitia »

LIGNIFICÁ vb. I. tr., refl. A (se) transforma în lemn; a (se) impregna cu lignină. [P.i. lignífic. / cf. it. lignificare, fr. lignifier]. Vezi definitia »

a se avea precum câinele cu pisica expr. a se certa întruna, a nu se înțelege deloc Vezi definitia »

CĂSCÁ, casc, vb. I. 1. Tranz. A deschide gura pentru a vorbi, pentru a striga, pentru a mânca etc. ◊ Expr. A căsca gura = a privi cu interes, cu mirare sau curiozitate naivă; p. ext. a umbla fără nici o treabă, a pierde vremea. A căsca ochii = a deschide ochii tare, mai ales de mirare; a se holba, a se zgâi; p. ext. a băga de seamă, a fi atent. ◊ Compus; cască-gură s. m. = gură-cască. 2. Intranz. A deschide gura mare printr-o mișcare de inspirare adâncă, urmată de o expirație prelungită, trădând oboseală, plictiseală și mai ales somn. 3. Refl. (Despre obiecte) A se deschide (puțin); a se crăpa. – Lat. *cascare. Vezi definitia »