CON² s. n. 1. corp rezultat din rotirea unui triunghi dreptunghic în jurul uneia dintre catetele sale; obiect cu o astfel de formă. ◊ ~ vulcanic = partea exterioară, în formă de con, a unui vulcan; ~ de lumină = fascicul de raze care pleacă dintr-un punct luminos și cade pe o suprafață. 2. fructul coniferelor. (<fr. cône, lat. conus) Vezi definitia »

GRAMOFÓN, gramofoane, s. n. Aparat pentru reproducerea sunetelor înregistrate pe o placă, prevăzut cu o doză² de redare cu ac și cu o pâlnie de rezonanță. – Din fr. gramophone, germ. Grammophon. Vezi definitia »

NECTÓN s.n. Totalitatea viețuitoarelor care trăiesc în ape și se pot mișca liber. [< fr. necton, cf. germ. Nekton < gr. nekton – înotător]. Vezi definitia »

COMPLEXÓN s. m. agent chimic cu proprietăți de inactivare a ionilor metalici, cu structuri ciclice în interiorul moleculei. (< fr. complexon) Vezi definitia »

COCÓN², coconi, s. m. Înveliș protector făcut din fire foarte subțiri, pe care le secretează larvele sau pupele unor insecte; spec. gogoașă. ♦ Înveliș protector făcut dintr-o substanță gelatinoasă care se solidifică și cu care își înfășoară ouăle unele animale nevertebrate. – Din fr. cocon. Vezi definitia »