FENACÓD s.m. (Pal.) Gen de mamifer, strămoș al erbivorelor imparicopitate. [< lat. phenacodus]. Vezi definitia »

PROHÓD, prohoduri, s. n. Slujbă religioasă la înmormântările creștine; p. gener. înmormântare; prohodire, prohodit. ♦ Slujbă religioasă făcută în vinerea Paștilor, în amintirea morții lui Cristos. – Din sl. provodŭ. Vezi definitia »

ZĂVÓD² s.m. ~. (prob. din sl. zavoditi = a conduce) - incompletă [gall] Vezi definitia »

EFÓD s. n. tunică îmbrăcată de preoții evrei în timpul marilor ceremonii. (< fr. éphod) Vezi definitia »

ISOPÓD, isopode, s. n. (La pl.) Ordin de crustacee cu toracele compus din șapte segmente libere, fiecare segment având câte o pereche de picioare; (și la sg.) animal care face parte din acest ordin. – Fr. isopodes (<gr.). Vezi definitia »