schiticésc, schiticeáscă, adj. (înv.) scitic, cu referire la sciți. Vezi definitia »

TINERÉSC, -EÁSCĂ, tinerești, adj. Care aparține tinereții sau persoanelor tinere, privitor la tinerețe sau la persoanele tinere; caracteristic tinereții sau persoanelor tinere. – Tânăr + suf. -esc. Vezi definitia »

STĂPÂNÉSC, -EÁSCĂ, stăpânești, adj. (Înv.) Care aparține stăpânului; al stăpânului, de stăpân. – Stăpân + suf. -esc. Vezi definitia »

MENÍSC s.n. 1. Suprafață liberă, curbă, a unui lichid într-un tub (capilar). ♦ Lentilă convexă pe o parte și concavă pe cealaltă parte. 2. Cartilaj în formă de lentilă sau de inel, care se află la diferite articulații ale corpului. [< fr. ménisque, lat. meniscus , cf. gr. meniskos – lună nouă]. Vezi definitia »

PITORÉSC, -EÁSCĂ I. adj. care impresionează, încântă privirile prin varietatea formelor și bogăția coloritului; încântător, minunat. ◊ (despre limbă, stil) variat, colorat, bogat în imagini, expresiv. II. s. n. ceea ce este pitoresc. (< it. pittoresco, fr. pittoresque) Vezi definitia »