EPISTRÓFĂ s.f. 1. (Ret.) Repetiție a unui cuvânt la sfârșitul unei fraze; epiforă (2) [în DN]. 2. Fel de întoarcere folosit în tactica militară a grecilor. [< fr. épistrofe, gr. epistrophe < epistrephein – a întoarce]. Vezi definitia »

ȘOLDORÁRIȚĂ s. f. (Reg.) Durere de șolduri. – Din șolduri (pl. lui șold) + suf. -ariță. Vezi definitia »

ULCELÚȚĂ, ulceluțe, s. f. Ulcelușă. – Ulcea + suf. -uță. Vezi definitia »

pocânzéică, pocânzéice, s.f. (reg.) fată care însoțește pe mireasă la casa mirelui, având diverse atribuții în timpul nunții țărănești; drușcă, vorniceasă, pochinzoreasă. Vezi definitia »

joárdă (joárde), s. f. – Nuia lungă, vargă, băț. – Var. jordie, jorghie, jerghie. Sl. žrŭdĭ (Miklosich, Slaw. Elem., 22; Miklosich, Lexicon, 200; Cihac, II, 156; Conev 65) în parte prin intermediul mag. zsorda (DAR; Gáldi, Dict., 179), cf. rus. žerdĭ (Vasmer, I, 419). Vezi definitia »