PIPĂRÚȘ, pipăruși, s. m., s. n. 1. S. m. (Bot.; pop.) Ardei; p. restr. fructul acestei plante (în special ardeiul iute). 2. S. n. Numele unui dans popular care se joacă mai ales la nunți; melodie după care se execută acest dans. – Piper + suf. -uș. Vezi definitia »

HAȘÍȘ s.n. Substanță narcotică extrasă dintr-o specie de cânepă exotică. [< fr. hachisch, cf. ar. hași – iarbă]. Vezi definitia »

marcalíș s.n. (reg.) 1. alegere de deputat. 2. serbare, petrecere a nemeșilor. Vezi definitia »

CĂȚELÚȘ, căteluși, s. m. Diminutiv al lui cățel (I 1). – Cățel + suf. -uș. Vezi definitia »

săcălúș, săcălúșuri și săcălúșe, s.m. 1. (înv.) tun mic, primitiv, cu tragere directă, folosit în evul mediu ca armă de luptă, iar apoi la parade; salvă de săcăluș. 2. (înv.) pușcă mică folosită în evul mediu. 3. (reg.) pușcă de joc (pentru copii). 4. (reg.) piuă mică cu chibrituri care produce explozie. 5. (reg.) praf de pușcă pus în țeavă. 6. (reg.) bucată groasă (sferică) de lemn sau dintr-un aliment. 7. (reg.) bucată de lemn de care se priponesc vitele; pripon, țăruș. 8. (reg.) lemn care se pune cailor nărăvași în gură când se potcovesc. Vezi definitia »