DISGENEZÍE s.f. (Med.) Tulburare în reproducere, în dezvoltare. [Gen. -iei. / < fr. dysgénésie, cf. gr. dys – dificil, genesis – naștere]. Vezi definitia »

MONOCITOPENÍE s.f. (Med.) Reducere a numărului de monocite din sânge. [Gen. -iei. / cf. fr. monocytopénie]. Vezi definitia »

ANOREXÍE s. f. Lipsă a poftei de mâncare, întâlnită în multe boli febrile, digestive, cronice etc.; inapetență. ♦ Anorexie mintală = repulsie față de alimente, însoțită de pierderea totală a poftei de mâncare. – Din fr. anorexie. Vezi definitia »

DUIOȘÍE, duioșii, s. f. 1. Simțire gingașă, delicată, pornită din inimă; gingășie. 2. Melancolie, tristețe, jale. [Pr.: -du-io-] – Duios + suf. -ie. Vezi definitia »

RöNTGENCINEMATOGRAFÍE s. f. filmare a imaginilor pe ecranul radioscopic. (< engl. roentgencinematography) Vezi definitia »