MIOTÓM s.n. (Med.) Instrument chirurgical folosit în miotomie (1) [în DN]. [Pron. mi-o-. / < fr. myotome]. Vezi definitia »

NEÓM, neoameni, s. m. Persoană lipsită de însușirile proprii unui om normal; persoană lipsită de omenie. ◊ Loc. adv. Ca neoameni = altfel decât ar fi normal. ◊ Expr. A face pe cineva (din om) neom = a aduce pe cineva într-o stare de plâns, distrugându-l fizicește sau sufletește. [Pr.: ne-om] – Ne- + om. Vezi definitia »

MÓLCOM, -Ă, molcomi, -e, adj. (Adesea adverbial) Fără violență sau intensitate; liniștit, lin, domol, potolit. ◊ Expr. (Adverbial) A tăcea molcom = a păstra tăcere completă, a nu spune nimic. A sta (sau a ședea) molcom = a sta (sau a ședea) nemișcat, liniștit. ♦ Pașnic, blând, potolit. [Var.: mólcum, -ă, múlcom, -ă, adj.] – Din bg. mŭlkom. Vezi definitia »

ECONDRÓM s.n. (Med.) Tumoare provenind din țesutul cartilaginos. [< fr. ecchondrome]. Vezi definitia »

FECALÓM, fecaloame, s. n. (Med.) Aglomerare patologică de fecale condensate în colon sau rect. – Din fr. fécalome. Vezi definitia »