MARCÁ, marchez, vb. I. Tranz. 1. A face, a aplica un semn caracteristic pe un obiect, pe un animal etc., pentru a-l deosebi de altele. ♦ A imprima, pe un obiect de metal prețios, semnul oficial care îi garantează calitatea și autenticitatea. 2. Fig. A constitui o notă specifică, o trăsătură caracteristică; a reprezenta, a ilustra. ♦ A scoate în evidență, a releva, a sublinia; a manifesta. ♦ A constitui o dovadă; a indica, a dovedi. 3. A delimita un teren, o suprafață etc. prin linii, semne; a însemna. 4. (Sport) A obține unul sau mai multe puncte într-o competiție, într-un joc; a înscrie. ♦ A supraveghea pe unul sau pe mai mulți jucători din echipa adversă, pentru a-i împiedica să întreprindă acțiuni ofensive, sau să marcheze (4). – Din germ. markieren, fr. marquer. Vezi definitia »

a se avea precum câinele cu pisica expr. a se certa întruna, a nu se înțelege deloc Vezi definitia »

cadâneásca s.f. sg. (reg.) horă turcească. Vezi definitia »

Frica de moarteșistemul imunitar cedeaza sub presiune nervoasa si se manifesta sub forma ;senzatie de inghet si de pierdere a controlului. Vezi definitia »

cacamaca s. invar. lucru lipsit de valoare sau sens; fleac; aiureală. Vezi definitia »