prizăritúră, prizăritúri, s.f. (înv. și reg.) 1. ființă sau plantă prizărită, chircită, pipernicită, pirpirie. 2. rezultat, sfârșit prost. Vezi definitia »

saúlă (-le), s. f. – Parîmă, coardă. Origine necunoscută; termen marinăresc. Vezi definitia »

MEPACRÍNĂ s. f. (Fam.) Atebrină. – Et. nec. Vezi definitia »

ULTRASTRUCTÚRĂ, ultrastructuri, s. f. (Biol.) Structură intimă a unui țesut. – Din fr. ultrastructure. Vezi definitia »

CENOGENÉZĂ, cenogeneze, s. f. (Biol.) Apariție a unor caractere în cursul dezvoltării, datorită adaptării la condițiile de mediu. – Din fr. cénogenèse. Vezi definitia »