SUPERPOZÍȚIE s. f. suprapunere. (< fr. superposition, lat. superpositio) Vezi definitia »

PROIÉCȚIE s. n. 1. imagine plană a unui obiect din spațiu, potrivit anumitor reguli geometrice; operație prin o asemenea imagine. ♦ ~ cartografică = reprezentare a (unei regiuni a) scoarței Pământului pe o hartă. 2. reprezentare pe un ecran cu ajutorul unui fascicul luminos a imaginilor înregistrate pe un film. 3. (psih.) mecanism prin care ființa umană transpune în activitățile sale propria personalitate. ◊ (psihan.) mecanism prin care bolnavul atribuie unei alte persoane propriile-i sentimente și motivații. (după fr. projection, lat. proiectio) Vezi definitia »

prósie (prósii), s. f. – Pămînt desțelenit refolosit la culturi. Sl., cf. slov. prosje „cultură de mei” (Cihac, II, 295; Tiktin); meiul se semăna de obicei pentru a odihni pămîntul. În Mold. Vezi definitia »

INTERATRÁCȚIE s. f. (biol.) atracție reciprocă. (< fr. interattraction) Vezi definitia »

POICHILODERMÍE s. f. afecțiune cutanată caracterizată prin atrofii reticulare și pigmentații, care dau pielii un aspect pestriț. (< fr. poïkilodermie) Vezi definitia »