HAIDUCÍE, haiducii, s.f. 1. Luptă armată a unor cete de haiduci (1) împotriva asupritorilor, frecventă la sfârșitul evului mediu în țările românești și în Peninsula Balcanică. 2. Viață sau îndeletnicire de haiduc (1). 3. Purtare, deprindere de haiduc (1). – Haiduc + suf. -ie. HAIDUCÍE, haiducii, s.f. 1. Luptă armată a unor cete de haiduci (1) împotriva asupritorilor, frecventă la sfârșitul evului mediu în țările românești și în Peninsula Balcanică. 2. Viață sau îndeletnicire de haiduc (1). 3. Purtare, deprindere de haiduc (1). – Haiduc + suf. -ie. Atenție! Vezi definitia »

PSIHOPROFILAXÍE s. f. profilaxie a bolilor psihice. (< fr. psychoprophylaxie) Vezi definitia »

PARABULÍE s.f. (Med.) Tulburare funcțională la psihopați și schizofrenici, manifestată prin slăbirea activității voluntare. [Gen. -iei. / < fr. paraboulie]. Vezi definitia »

PANTOFAGÍE s.f. (Rar) Însușirea de a fi pantofag. [Gen. -iei. / < fr. pantophagie, cf. gr. pas – tot, phagein – a mânca]. Vezi definitia »

HEMIEDRÍE s.f. Caracteristică a unor cristale de a nu prezenta modificări decât pe jumătate din muchii. [Pron. -mi-e-, gen. -iei, var. emiedrie s.f. / < fr. hémiédrie]. Vezi definitia »