marátră s.f. (înv.) mamă vitregă, mașteră. Vezi definitia »

pălăriereásă, pălărierése, s.f. (înv.) modistă. Vezi definitia »

EPÍSTOLĂ s.f. 1. Scrisoare. 2. (Lit.) Specie de poezie lirică cu caracter filozofic, moral etc., scrisă în forma unei scrisori. [< lat. epistola – scrisoare, cf. gr. epistole < epistellein – a trimite știri]. Vezi definitia »

TARTELÉTĂ s.f. Tartă mică. [< fr. tartelette]. Vezi definitia »

vîrcă (-ci), s. f. – 1. Cucui, umflătură. – 2. Nervură, dungă. Sb. vrka „cucui”. Considerat drept cuvînt autohton (Miklosich, Slaw. Elem., 9) obscur sau necunoscut (Tiktin; Philippide, II, 741) sau legat de sl. vrŭvĭ „coardă” (Cihac, II, 457), bg. vrăvko „coardă” (Conev 65), fără să se ia în considerație că sensul 2 este secundar și din cauza lipsei primului sens din dicționare, deși este certificat de numeroase dovezi: cf. (țînțarii) i-au scos vîrci preste tot trupul (Dosoftei); vîrci de nouri (Iorga). Vezi definitia »