ORTOCROMATÍSM s.n. Caracteristică particulară a suprafețelor sensibile ortocromatice. [< fr. orthocromatisme]. Vezi definitia »

MAHAEVÍSM s.n. Curent reacționar care propovăduia o atitudine dușmănoasă față de intelectualitate. [< Mahaiski – teoretician anarhist rus + -ism]. Vezi definitia »

SPIRITUALÍSM s.n. Concepție filozofică idealistă și mistico-religioasă potrivit căreia spiritul este o realitate substanțială primordială, independentă de materie. [Pron. -tu-a-. / < fr. spiritualisme]. Vezi definitia »

EXPRESIONÍSM s.n. 1. Curent artistic și literar modern, apărut în Germania la începutul sec. XX, caracterizat printr-o puternică tendință de exprimare spontană a trăirilor interioare (stări de spaimă, durere, uimire, exacerbare a sentimentelor), prin tensiune extatică, punând accent pe subiectivitate, pe irațional. 2. Orice formă de artă care vizează intensitatea expresiei. ♦ Stil de arhitectură care acordă prioritate expresiei prin stilizări (exagerate). (din fr. expressionnisme) Vezi definitia »

OPERAȚIONÍSM s.n. 1. Tendință a unor psihologi care concep psihologia ca un studiu al operațiilor de comportament, neglijând datele neexteriorizate ale conștiinței. 2. Operaționalism. [Pron. -ți-o-. / cf. fr. opérationnisme, americ. operationism, it. operazionismo]. Vezi definitia »