ablațiúne s. f. 1. îndepărtare chirurgicală din corpul uman (o tumoare, un calcul, un organ bolnav); exereză, extirpare. 2. transportare a materialelor rezultate din dezagregarea rocilor. ♦ reducere a masei unui ghețar sau a zăpezii prin topire și evaporare. 3. fenomen fizic în urma căruia un meteorit, satelit etc., pierde din substanță datorită încălzirii sale până la incandescență. (< fr. ablation, lat. ablatio) Vezi definitia »

CONTEMPLAȚIÚNE s.f. v. contemplație. Vezi definitia »

SEDIMENTAȚIÚNE s.f. v. sedimentație. Vezi definitia »

IZOAMPLITÚDINE s.f. Linie care unește punctele cu aceeași amplitudine a temperaturii medii sau extreme a aerului dintr-o perioadă de timp. [Var. isoamplitudine s.f. / cf. germ. Isoamplitude]. Vezi definitia »

CASTIGLIONE [castiλóne], Baldassare (1478-1529), scriitor și diplomat italian. Dialogul său „Curteanul” definește trăsăturile omului de curte din Renaștere. Vezi definitia »