Definita cuvantului finit
FINÍT, -Ă I. adj. 1. care nu depășește valori oricât de mari; mărginit, limitat. ♦ (mat.) număr ~ = fiecare dintre numerele reale. 2. (despre produse) care a suferit toate operațiile de prelucrare; terminat. II. s. n. categorie filozofică desemnând caracterul limitat al lucrurilor, fenomenelor și proceselor în spațiu și în timp. (< fr. fini, it. finito, lat. finitus)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu finit
HIPOSULFÍT s.m. Sare a acidului hiposulfuros; tiosulfat. [< fr. hyposulfite]. Vezi definitia »
DESPOTCOVÍT, -Ă, despotcoviți, -te, adj. Căruia i-au căzut sau i-au fost scoase potcoavele; fără potcoave. – V. despotcovi. Vezi definitia »
sudít (-ți), s. m. – Supus străin. – Mr. sudit. It. suddito. Sec. XVII, înv. Vezi definitia »
FERÍT s. m. sare a acidului feros. (< fr. ferrite) Vezi definitia »
OFÍT2 s. m. membru al unei secte gnostice din sec. II-III, care considera șarpele ca mesager ce aduce oamenilor cunoașterea salvatoare. (< fr. ophite) Vezi definitia »