bord (-duri), s.n. – Margine din stânga sau din dreapta a unei ambarcațiuni (mari). – Var. bor, s.n. (margine răsfrântă a calotei pălăriei). Fr. bord. – Der. bordură, s.f., din fr. bordure; deborda, vb., din fr. déborder. Vezi definitia »

HIDROPERICÁRD s.n. (Med.) Acumulare a unei serozități în pericard. [< fr. hydropéricarde]. Vezi definitia »

MONOCÓRD, -Ă I. adj. 1. (despre instrumente muzicale) cu o singură coardă. 2. (fig.; despre opere literare, artistice) monoton, uniform. II. s. n. vechi instrument cu o singură coardă, pentru a determina raporturile numerice ale sunetelor și a acorda alte instrumente. (< fr. monocorde, lat. monochordum /II/ germ. Monochord) Vezi definitia »

RETÁRD, retarde, adj. (Despre medicamente) A cărui acțiune este prelungită prin adăugarea unor substanțe care se resorb lent în organism. – Din fr. rétard. Vezi definitia »

COMUNÁRD, -Ă adj., s. m. f. (partizan) al Comunei din Paris. (<fr. communard) Vezi definitia »