ATONÍSM s.n. Cult monoteist constând în adorarea discului solar, considerat ca aspect vizibil al divinității. [Cf. Aton – soarele la vechii egipteni]. Vezi definitia »

ANTITRINITARÍSM s. n. Doctrină eretică, în biserica veche, care nega dogma creștină trinitară. – Fr. antitrinitairisme. Vezi definitia »

MONOTEMATÍSM s.n. Tendință de unificare a unei compoziții muzicale ample prin sintetizarea unei singure teme. [Cf. it. monotematismo]. Vezi definitia »

SCOUTÍSM SCU-/ s. n. mișcare pedagogică de la începutul sec. XX din Anglia având ca principiu de educare a tineretului autoafirmarea activă și dorința de a se instrui. (< fr. scoutisme) Vezi definitia »

CONSONANTÍSM s. n. Sistemul sau totalitatea consoanelor unei limbi. – Din fr. consonantisme. Vezi definitia »