FLÓTĂ¹ s.f. 1. Totalitatea navelor unei țări; grup important de nave (de război) care navighează împreună sau sunt afectate unei anumite regiuni sub o conducere unică. 2. Totalitatea aerovehiculelor unei țări. 3. Lichid care conține diferite substanțe și asupra căruia se fac anumite operații de prelucrare. 4. Bazin de tăbăcire cu zemuri concentrate a pieilor. [< fr. flotte, it. flotta]. Vezi definitia »

pângăritúră, pângăritúri, s.f. (reg.) 1. faptă urâtă. 2. lucru murdar, scârbos; spurcăciune. 3. pângăriciune. Vezi definitia »

IPOTENÚZĂ s. f. latura opusă unghiului drept într-un triunghi dreptunghic. (< fr. hypoténuse) Vezi definitia »

MĂCIUCĂRÍȚĂ, măciucărițe, s. f. (Înv. și arh.) Unealtă cu ajutorul căreia se culegea măciuca de pe jos, din fuga calului. – Din măciucă + suf. -ăr-iță. Vezi definitia »

șerpámă s.f. (reg.; cu sens colectiv) șerpărie. Vezi definitia »