PROPÚLSIE, propulsii, s. f. Forță care se exercită asupra unui obiect (de obicei asupra unui vehicul), provocând înaintarea lui. ♦ Sistem tehnic prin care se realizează propulsarea unui vehicul. [Var.: propulsiúne s. f.] – Din fr. propulsion, lat. propulsio, -onis. Vezi definitia »

năsălíe (năsălíi), s. f. – Coșciug, sicriu, targă folosită la înmormîntare. – Megl. nusila. Sl. (bg.) nosilo, din nesiti „a duce” (Cihac, II, 212; Conev 111), cf. sb., cr. nosila, mag. noszolya. Vezi definitia »

ODONTOCÍE s.f. Decalcifiere a dinților care provoacă sfărâmarea lor. [Gen. -iei. / < fr. odontocie, cf. gr. odous – dinte, okys – slab]. Vezi definitia »

POLIFAGÍE s.f. 1. Consumare exagerată de alimente. 2. Mod de nutriție a organismelor polifage. ♦ Proprietate a unor paraziți de a ataca viețuitoare-gazdă din specii și familii diferite. [Gen. -iei. / < fr. polyphagie, cf. gr. polys – numeros, phagein – a mânca]. Vezi definitia »

PRELUXÁȚIE s. f. stare a unei articulații, prin malformații congenitale osoase, care predispune la luxație. (< fr. préluxation) Vezi definitia »