AUDIOLOGÍE s.f. Disciplină medicală care studiază problemele legate de auz. [Gen. -iei. / < fr. audiologie, cf. lat. audire – a auzi, gr. logos – știință]. Vezi definitia »

FARINGOLOGÍE s.f. Parte a medicinii care studiază faringele și bolile lui. [Gen. -iei. / < fr. pharyngologie, cf. gr. pharynx – faringe, logos – știință]. Vezi definitia »

HOLOGAMÍE, hologamii, s. f. (Biol.) Fuzionare a doi indivizi unicelulari nediferențiați sexual. – Din engl. hologamy. Vezi definitia »

TRICOFIȚÍE s. f. dermatomicoză cauzată de tricofiton, care atacă pielea capului, provocând căderea părului. (< fr. trichophytie) Vezi definitia »

ECTOPÍE s. f. (Med.) Poziție anormală a unui organ; heterotopie. – Din fr. ectopie. Vezi definitia »