OTÁJ, otaje, s. n. (Înv.) Ostatic, chezaș. [Var.: otágiu s. n.] – Din fr. otage. Vezi definitia »

VROMBÁJ s. n. vâjâit, zumzet, zgomot. (după fr. vrombir) Vezi definitia »

MARTIRÁJ s.n. Martiriu. [< martir + -aj]. Vezi definitia »

FROTÁJ s. n. tehnică în pictura suprarealistă, constând în obținerea, prin apăsare, a impresiunilor unor obiecte ce poartă adesea o semnificație, o efigie etc. (< fr. frottage) Vezi definitia »

ANCORÁJ, ancoraje, s. n. 1. Ancorare. 2. Loc unde se ancorează. 3. Ansamblu de piese care servește la ancorare. ♦ Sistem de cabluri, sfori etc. prin care se fixează un stâlp, o construcție înaltă etc. – Ancoră + suf. -aj (după fr. ancrage, it. ancoraggio). Vezi definitia »