DIAFRÁGMĂ, diafragme, s. f. 1. Organ muscular-tendinos care separă toracele de abdomen și care participă la respirație. ♦ Cartilaj care separă cele două nări. 2. Membrană elastică (la microfon, telefon, gramofon etc.) care, prin vibrațiile ei, reproduce sunetele. 3. Dispozitiv la obiectivele aparatelor fotografice, format din mai multe plăcuțe opace mobile, care limitează o deschidere circulară reglabilă, lăsând să treacă prin ea o anumită cantitate de lumină. 4. Dispozitiv alcătuit dintr-o membrană cu un orificiu, care, introdus într-o conductă, măsoară debitul și viteza fluidului. 5. (Constr.) Element de construcție alcătuit dintr-o placă plană sau dintr-un planșeu. [Pr.: di-a-] – Din fr. diaphragme, lat. diaphragma. Vezi definitia »

GLOMERULOSCLERÓZĂ s.f. (Med.) Nefrită caracterizată prin sclerozarea glomerulelor. [< fr. glomérulosclérose]. Vezi definitia »

SCIZÚRĂ, scizuri, s. f. (Anat.) Șanț adânc care străbate suprafața unor structuri (oase, creier, viscere) și le împarte uneori în segmente bine individualizate. ♦ Fisură pe suprafața unui organ; crăpătură, șanț. – Din fr. scissure. Vezi definitia »

SĂTMĂREÁNCĂ, sătmărence, s. f. Femeie născută și crescută în municipiul sau în județul Satu Mare. ♦ Locuitoare din municipiul sau din județul Satu Mare. – Sătmărean + suf. -că. Vezi definitia »

IMÁLĂ s. f. (Reg.) Pământ mocirlos, noroios. ♦ Lut de lipit. – Din im + suf. -ală. Vezi definitia »