CALCOCLORÓZĂ s.f. Îngălbenire a frunzelor unei plante din cauza lipsei de fier asimilabil în solurile bogate în calciu. [< fr. chalcochlorose]. Vezi definitia »

BALALÁICĂ s.f. Instrument muzical cu trei coarde, compus dintr-o cutie de rezonanță triunghiulară. [Pron. -lai-că. / < rus. balalaika]. Vezi definitia »

COMÚNĂ s. f. 1. oraș medieval, care se bucura de o anumită autonomie politică. 2. unitate de bază administrativ-teritorială compusă din unul sau mai multe sate. 3. ~ primitivă = prima formațiune social-economică din istoria societății, cu nivelul scăzut al forțelor de producție, proprietatea comună asupra mijloacelor de producție și egalitatea în repartiția produselor. ◊ C-a din Paris = formă de guvernare a orașului Paris, instituită în 1871 de masele muncitoare răsculate, prima încercare de instaurare a dictaturii proletariatului; Camera C-elor = una dintre cele două camere ale parlamentului englez. (<fr. commune) Vezi definitia »

BAVÚRĂ, bavuri, s. f. (Tehn.) Porțiune de material ieșit în relief față de profilul intenționat al unei piese, monede etc. după o operație de nituire, turnare, laminare, forjare etc. – Fr. bavure. Vezi definitia »

matróșă s.f. (reg.) persoană de alergătură. Vezi definitia »